Intimități de Katie Kitamura, un roman despre capacitatea uimitoare a limbajului de a remodela lumea interioară

Inclus în topul New York Times al celor mai bune 10 cărți ale anului trecut, Intimități, cel de-al patrulea roman al scriitoarei americane Katie Kitamura, a atras atenția celor mai importante publicații din Statele Unite și a primit aprecieri din partea unor cititori „de calibru greu”. Oprah Winfrey recomanda cu căldură ultimul roman al scriitoarei cu origini japoneze, iar fostul președinte american Barack Obama îl includea în lista celor mai bune cărți citite anul trecut. Nominalizat la National Book Award și premiul Joyce Carol Oates, Intimități este o meditație asupra modului în care limbajul poate structura sau destructura existențe, o reflecție subtilă asupra complicității și neutralității în lumea actuală. Folosind o formulă narativă modernă, Katie Kitamura filtrează toate evenimentele cărții prin conștiința naratoarei, creând un tip aparte de intimitate între cititori și protagonista cărții. Tânăra femeie al cărei nume nu este precizat se mută de la New York la Haga, pentru o slujbă provizorie de un an, ca translator la Curte, o instituție similară prin atribuții Curții Penale Internaționale.

Naratoarea cărții ajunge la Haga după ce tatăl ei se stinge, după o boală îndelungată, iar mama ei se retrage la Singapore. New York-ul nu a reprezentat pentru ea „acasă”, pentru că nu este orașul natal, ci un loc unde familia a fost adusă prin circumstanțele vieții. Tânăra femeie aparține lumii întregi și niciunui loc, în mod special. Poliglotă și locuind pe diferite continente, naratoarea trăiește un sentiment profund de dezrădăcinare, iar slujba de translator pe care și-o găsește la Haga nu e în măsură să o ajute în definirea identității proprii. Ca translator la Curte, femeia are sarcina „să micșoreze pe cât posibil spațiul dintre limbi”. La tribunalul internațional unde lucrează trebuie să traducă cuvintele spuse de persoane care se fac vinovate de crime la adresa umanității și alte atrocități. Ca interpret, tânăra are un rol neutru, cel puțin în aparență. Nu se implică în proces, nu cere informații și nu poate exprima o opinie. Este doar o unealtă impersonală în mașinăria birocratică a Curții, care are rolul de a se asigura „că nu există cale de scăpare între limbi”. Ca translator, ea redă cât mai fidel poveștile altor vieți, însă îi este foarte greu să-și nareze în mod coerent propria poveste de viață. Dincolo de zona profesională unde tânăra excelează, se află un spațiu dezorganizat, unde totul plutește în derivă. Ca într-un puzzle care așteaptă să fie format, în viața femeii există o relație complicată de dragoste cu un olandez, Adriaan și posibilitatea ca, în sfârșit, să poată numi un oraș „acasă”. Însă, pentru a ajunge în acest punct este necesară o revoluție interioară. „Încercam de atâta vreme să așez lucrurile la locurile lor, să trasez o linie de la un lucru la altul”, mărturisește eroina cărții. Iar în acest proces, limbajul pare să aibă un rol esențial.

Relația profesională cu limbajul pretinde o anumită diminuare a sinelui

Sunt extrem de interesată să creez personaje care au o relație particulară cu limbajul, care sunt dedicate exprimării cu mare fidelitate a cuvintelor altor persoane”, spune Katie Kitamura într-un interviu pentru ElectricLit.com. „Mi-e greu să-mi imaginez ceva mai intim, mai personal decât limbajul. Dar pentru aceste personaje relația profesională cu limbajul pretinde o anumită diminuare a sinelui. Cuvintele trec prin ele. Cum schimbă acest lucru modul cum se percep personajele pe ele însele? Cum le influențează comportamentul și libertatea de a întreprinde anumite acțiuni? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care m-am gândit când am scris acest roman”, mărturisește scriitoarea americană.

În calitate de translator, naratoarea trebuie să traducă ororile înfăptuite de un criminal de război, un dictator dintr-o țară africană nenumită. Slujba sa îi cere o poziție neutră. Este posibilă în fapt această neutralitate sau este vorba doar de o complicitate foarte subtilă? Eroina romanului Intimități îndeamnă cititorii la reflecție asupra unor teme de actualitate. Capacitatea de a înțelege în profunzime lumea în care trăim și de a adopta o poziție conformă cu rigorile morale proprii sunt doar două dintre aceste teme. „În ultimul ei roman, Intimități, Katie Kitamura explorează disonanța cognitivă în lumea contemporană”, scrie The New York Times. „Niciunul dintre noi nu este capabil să vadă cu adevărat lumea în care trăim — această lume, cu contradicția ei între banalitate (zidul scund al Centrului de Detenție, autobuzul circulând pe traseul lui obișnuit) și extremă (celula și bărbatul din celulă), o zărim la un moment dat, după care nu o mai revedem multă vreme sau poate niciodată”, gândește naratoarea romanului Intimități. „E surprinzător de ușor să uiți la ce ai fost martor, imaginea cutremurătoare ori vocea rostind lucruri de nerostit; pentru a exista în lume trebuie să uităm, și într-adevăr uităm, trăim într-o stare de știu, dar nu știu”. Există șanse de regăsire, de unificare a unei personalități spulberate de un astfel de conflict interior, atât de frecvent întâlnit în lumea modernă? Lumea interioară poate fi remodelată prin cuvinte și decizii asumate? Katie Kitamura ne invită să (re)descoperim valoarea cuvintelor, dar și a tăcerii într-un roman care atinge importante teme ale lumii moderne.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.