ANUL 1946: Tribunalul Militar Internaţional pentru Extremul Orient (IMTFE) (19 ianuarie)

Portivit Agerpres:

După cel de-Al Doilea Război Mondial, guvernele aliate victorioase au înfiinţat primele tribunale penale internaţionale, care au urmărit oficialii politici şi autorităţii militare la nivel înalt pentru crime de război şi alte atrocităţi din timpul războiului.

Cele patru puteri aliate – Franţa, Marea Britanie, SUA şi URSS – au înfiinţat Tribunalul Militar Internaţional (International Military Tribunal – IMT) la Nürnberg, Germania, pentru a urmări şi pedepsi “principalii criminali de război din statele Axei Europene” (https://history.state.gov).

În august 1945, puterile aliate au semnat, prin urmare, Acordul de la Londra, care a instituit IMT. Ulterior, în sprijinul Acordului de la Londra s-au declarat mai multe state: Australia, Belgia, Cehoslovacia, Danemarca, Etiopia, Grecia, Haiti, Honduras, India, Luxemburg, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia, Panama, Paraguay, Polonia, Uruguay şi Iugoslavia.

Carta Tribunalului Militar Internaţional (sau Carta de la Nürnberg) a fost anexată la Acordul de la Londra din 1945 şi a prezentat organizarea, funcţiile şi jurisdicţia tribunalului. Carta de la Nürnberg prevedea, de asemenea, că IMT avea autoritatea de a judeca şi pedepsi persoanele care “au comis oricare dintre următoarele infracţiuni”: crime împotriva păcii, crime de război şi crime împotriva umanităţii (https://history.state.gov).

Tribunalul Militar Internaţional pentru Orientul Îndepărtat (International Military Tribunal for the Far East – IMTFE), cunoscut şi sub numele de Procesul de la Tokyo privind crimele de război, a fost creat la Tokyo (Japonia), în conformitate cu proclamaţia din 1946 a generalului american Douglas MacArthur, comandant suprem pentru Puterile Aliate din Japonia ocupată.

Spre deosebire de IMT, IMTFE nu a fost creat printr-un acord internaţional, dar a decurs din acordurile internaţionale privind judecarea criminalilor de război japonezi, arată sursa menţionată. În iulie 1945, China, Marea Britanie şi SUA au semnat Declaraţia de la Potsdam, în care cereau “predarea necondiţionată” a Japoniei.

Declaraţia de la Potsdam nu a fost semnată şi de către URSS, care i-a declarat război Japoniei mai târziu, starea de război intervenind în aceeaşi zi în care Statele Unite au desfăşurat cel de-al doilea atac nuclear asupra Japoniei, detonând a doua bombă atomică deasupra oraşului Nagasaki, 9 august 1945. Japonia s-a predat câteva zile mai târziu, pe 14 august 1945.

La Conferinţa de la Moscova, desfăşurată în decembrie 1945, URSS, Marea Britanie şi SUA (cu acordul Chinei) au convenit asupra unei structuri de bază pentru ocuparea Japoniei. Generalului MacArthur, în calitate de comandant suprem al Puterilor Aliate, i s-a acordat autoritatea de a “emite toate ordinele pentru punerea în aplicare a condiţiilor de predare, ocuparea şi controlul Japoniei şi toate directivele suplimentare la acestea” (https://history.state.gov).

În ianuarie 1946, acţionând în conformitate cu această autoritate, generalul MacArthur a emis o proclamaţie specială care a instituit IMTFE, la care a fost anexată Carta Tribunalului Militar Internaţ …

Integral pe www.agerpres.ro:
ANUL 1946: Tribunalul Militar Internaţional pentru Extremul Orient (IMTFE) (19 ianuarie)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.